Cea mai bună metodă de a gestiona pachetele npm instalate local este să creezi un fișier package.json.
Un fișier package.json îți oferă multe lucruri grozave:
Servește ca documentație pentru pachetele de care depinde proiectul tău. Îți permite să specifici versiunea pachetului pe care proiectul tău o poate folosi folosind reguli semantice de versiune. Face build-urile repetabile, ceea ce înseamnă că este mai ușor de împărtășit cu alți dezvoltatori. Cerințe
Cel puțin,package.json trebuia să fi făcut:
"Nume": Toate literele mici, fără spații, liniuțe și subliniere permise
"Versiune": sub forma X.X.X, urmând specificația Semver
De exemplu:
Creează un package.json
Aceasta va lansa un chestionar de linie de comandă și, în final, va crea un package.json în directorul unde ai lansat comanda.
Poți obține un package.json implicit rulând npm init cu flag-ul --yes sau -y:
Aceasta nu va pune întrebări și va genera în schimb un package.json implicit folosind informațiile extrase din directorul curent.
nume: Numele directorului curent Versiune: Always 1.0.0 descrip{filter}tion: informații în readme, altfel un șir "" gol Principal: Întotdeauna index.js scrip{filter}ts: Creează implicit un script de test gol cuvinte-cheie: gol Autor: Empty licență: ISC Bug-uri: Informații din directorul curent (dacă există) Pagina principală: Informații din directorul curent (dacă există) Poți seta și mai multe opțiuni de configurare pentru comanda init. Câteva utile:
(Trebuie să ștergi package.json fișier, să-l regenerezi înainte să-l poți schimba, dacă nu îl ștergi, nu va fi înlocuit sau suprascris automat!) )
Notă:
Dacă nu există un câmp de descriere în package.json, npm folosește prima linie a README.md sau README. Această descriere poate ajuta oamenii să găsească pachetul tău în căutările npm, așa că este foarte util să faci o descriere personalizată în package.json pentru a face pachetul mai ușor de descoperit.
|