Indiferent dacă se face pe partea de server sau pe client, nu este nevoie să gândească atât de mult, iar programatorii se pot concentra pe proiectarea programului principal.
ASP.NET public are șase controale de validare, care sunt următoarele:
Descrierea funcției de nume de control
RequiredFieldValidator este folosit pentru a verifica dacă există o valoare de intrare
CompareValidator compară două intrări ca un set
RangeValidator Input indiferent dacă se află în intervalul specificat
RegularExpressionValidator: Un control al validării expresiilor regulate
CustomValidator: controale personalizate de validare
ValidationSummary rezumă rezultatele validării
Să aruncăm o privire asupra modului în care sunt folosite aceste controale:
1. Folosirea NeededFieldValidator
Codul standard folosit de controlul RequiredFieldValidator este următorul:
<ASP:RequiredFieldValidator id="Validator_Name" Runat="Server"
ControlToValidate="Numele controlului de verificat"
MesajEroare="Mesaj de eroare"
Display="Static| Dymatic| Niciunul"
＞
Locuri provizorii
</ASP: RequiredFieldValidator >
În codul standard de mai sus:
ControlToValidate: Indică faptul că ID-ul de control trebuie verificat;
MesajEroare: Indică mesajul de eroare care apare atunci când verificarea nu este legală;
Afișare: Cum este afișat mesajul de eroare; Staticul indică faptul că mesajul de eroare al controlului are un loc pozitiv în pagină; Dymatic înseamnă că controlul paginii este ocupat doar când apare un mesaj de eroare de control; Niciunul nu înseamnă că eroarea nu este afișată când apare, dar poate fi afișată în ValidatorSummary;
Placeholder: Când afișajul este static, mesajul de eroare ocupă un spațiu de pagină cât "placeholder";
Acum, să vedem un exemplu:
<ASP:TextBox id="txtName" RunAt="Server"/>
<ASP:RequiredFieldValidator id="Validator1" Runat="Server"
ControlToValidate="txtName"
ErrorMessage="Numele trebuie introdus"
Display="Static">
*Numele trebuie introdus
</ASP:ValidatorFieldRequired>
În exemplul de mai sus, verifică dacă controlul txtName este introdus, dacă nu, este afișat mesajul de eroare "Name must be insert". Nu e simplu?
Notă: Codul de mai sus și cel al celorlalte controale de mai jos sunt cel mai bine puse în formular, spre deosebire de ASP, formularul este cel mai bine scris astfel:
<Form RunAt="Server">
Alte coduri
</Formă>
Astfel, formularul este executat pe partea de server și commit-ul este valabil;
2. Controlul CompareValidator
Compară controalele Compară dacă intrările celor două controale îndeplinesc setările programului, nu înțelege comparația doar ca fiind "egală", deși egalitatea este cea mai folosită, de fapt, comparația de aici include o gamă largă, o vei înțelege uitându-te la codul standard.
Codul standard pentru controalele de comparație este următorul:
<ASP:CompareValidator id="Validator_ID" RunAt="Server"
ControlToValidate="ID Control pentru verificare"
errorMessage="Error Message"
ControlToCompare="ID Control pentru comparație"
type="String| Întregi| Dublu| DateTimp| Monedă"
operator="Egal| NotEqual| GreaterThan| GreaterTanEqual| LessThan| Mai puținThanEqual| DataTypeCheck"
Display="Static| Dymatic| Niciunul"
＞
Locuri provizorii
</ASP:CompareValidator>
În codul standard de mai sus:
Tipul indică tipul de date al controlului ce urmează să fie comparat;
Operator înseamnă operație de comparație (adică de ce comparația nu este doar "egală"), aici există 7 moduri de a compara;
Alte proprietăți sunt aceleași ca RequiredFieldValidator;
Aici, fii atent la diferența dintre ControlToValidate și ControlToCompare, dacă operarea este GreateThan, atunci ControlToCompare trebuie să fie mai mare decât ControlToValidate pentru a fi legal, acum ar trebui să înțelegi sensul celor două, nu? Pentru exemple, vă rugăm să consultați controlul RequiredFieldValidator și să vă proiectați propriul control în funcție de codul standard.
3. Controlul RangeValidator
Verifică dacă intrarea se află într-un anumit interval, care este determinat de MaximumValue și MinimunVlaue, iar codul standard este următorul:
<ASP:RangeValidator id="Vaidator_ID" Runat="Server"
controlToValidate="ID control to validate"
type="Întreg"
MinimumValue="Minimum"
MaximumValue="Maximum"
errorMessage="Error Message"
Display="Static| Dymatic| Niciunul"
＞
Locuri provizorii
</ASP:RangeValidator>
În codul de mai sus:
Folosiți MinimumValue și MaximumValue pentru a defini intervalul de valori al intrărilor de control și tipul pentru a defini tipul valorilor de intrare de control.
4. Controlul RegularExpresionValidator (expresie regulată)
Controlul validării expresiei regulate este foarte puternic, poți construi cu ușurință metoda de validare singur, hai să aruncăm o privire mai întâi la codul standard:
<ASP:RegularExpressionValidator id="Validator_ID" RunAt="Server"
ControlToValidate="Pentru a verifica numele controlului"
ValidationExpression="Expresie regulată"
errorMessage="Error Message"
display="Static"
＞
Locuri provizorii
</ASP:RegularExpressionValidator>
În codul standard de mai sus, ValidationExpression este în centrul atenției, acum să aruncăm o privire asupra construcției sale:
În ValidationExpression, caracterele diferite reprezintă sensuri diferite:
"." Reprezintă caractere arbitrare;
"*" înseamnă că este ușor de combinat cu alte expresii;
"[A-Z]" indică orice literă mare;
"\d" înseamnă număr ușor;
Rețineți că în expresia de mai sus, ghilimelele nu sunt incluse;
Exemplu:
Expresia regulată: ".*[A-Z]" indică orice combinație de caractere care începe cu un număr, urmată de o literă mare.
5. Controlul sumar al validării
Acest control colectează toate informațiile despre eroarea de validare pentru această pagină și le poate organiza pentru afișare ulterioară. Codul său standard este următorul:
<ASP:ValidationSummary id="Validator_ID" RunAT="Server"
HeaderText="Informații Antet"
ShowSummary="True| Fals"
DiaplayMode="Listă| Listă de puncte| SingleParagraph"
＞
</ASP: ValidareRezumat >
În codul standard de mai sus, HeadText este echivalent cu headText-ul tabelului, iar DisplayMode reprezintă afișarea informațiilor de eroare: List este echivalent <BR> cu în HTML; BulletList este echivalent <LI> cu HTML; SingleParegraph înseamnă că nu există o modalitate de a împărți mesajele de eroare;
6. Controlul CustomValidator
Controlul folosește o funcție personalizată pentru a defini metoda de autentificare, iar codul său standard este următorul:
<ASP:CustomValidator id="Validator_ID" RunAt="Server"
controlToValidate="Control to validate"
onServerValidateFunction="Validate Function"
errorMessage="Error Message"
Display="Static| Dymatic| Niciunul"
＞
Locuri provizorii
</ASP: CustomValidator >
În codul de mai sus, utilizatorul trebuie să definească o funcție pentru a valida intrarea.
7. Rezumat
ASP.NET au fost introduse controale de verificare, le poți găsi puternice și nu te mai poți îngrijora niciodată de verificare. Desigur, introducerea de mai sus nu este deosebit de detaliată, iar subtilitățile sunt rugate să citiți SDK-ul Microsoft singur.
======================= Atașament: asp.net expresii regulate folosite frecvent în controalele de validare ======================
asp.net expresii regulate folosite frecvent în controalele de validare:
Introduceți doar numere: "^[0-9]*$"
Pot fi introduse doar numere cu n cifre: "^\d{n}$"
Introdu doar cel puțin n cifre: "^\d{n,}$"
Doar numerele din cifra m-n pot fi introduse: "^\d{m,n}$"
Pot fi introduse doar numerele care încep cu zero și care nu sunt nule: "^(0|[ 1-9][0-9]*)$"
Pot fi introduse doar numere reale pozitive cu două zecimale: "^[0-9]+(.[ 0-9]{2}) $"
Pot fi introduse doar numere reale pozitive cu zecimale 1-3: "^[0-9]+(.[ 0-9]{1,3}) $"
Se pot introduce doar numere întregi pozitive nenule: "^+ [1-9][0-9]*$"
Doar numerele întregi negative care nu sunt zero pot fi introduse: "^-[1-9][0-9]*$"
Se pot introduce doar caractere de lungime 3: "^. {3}$"
Se poate introduce doar un șir de 26 de litere: "^[A-Za-z]+$"
Se poate introduce doar un șir format din 26 de litere majuscule: "^[A-Z]+$"
Se poate introduce doar un șir de 26 de litere mici: "^[a-z]+$"
Se poate introduce doar un șir format din numere și 26 de litere: "^[A-Za-z0-9]+$"
Poți introduce doar un șir format din cifre, 26 de litere sau un subliniu: "^\w+$"
Verifică parola utilizatorului: "^[a-zA-Z]\w{5,17}$" este formatată corect ca începând cu o literă, între 6-18 lungime, și poate conține doar caractere, cifre și sublinii.
Verifică dacă conține ^%&'; = $", etc.: "[^%&',; = $x 22]+"
Se pot introduce doar caractere chinezești: "^[u4e00-u9fa5],{0,}$"
Verifică adresa de email: "^\w+[-+.] \w+)*@\w+([-.] \w+)*.\w+([-.] \w+)*$"
Verifică URL-ul Internetului:"^http://([\w-]+.) +[\w-]+(/[\w-./ %&=]*) $"
Numărul de telefon de verificare: "^((\d{3,4})|\d{3,4}-) \d{7,8}$" este formatat corect: "XXXX-XXXXXXX","XXXX-XXXXXXX","XXX-XXXXXXX", "XXX-XXXXXXX", "XXXXXXXXXX".
Verifică numărul de identificare (15 sau 18 cifre): "^d{15}|d{}18$"
Validează 12 luni dintr-un an: "^(0 [1-9]|1[0-2])$" Formatul corect este: "01"-"09" și "1""12"
31 de zile de validare pentru o lună: "^((0 [1-9])|( (1|2) [0-9])| 30|31)$" este formatată corect: "01", "09" și "1""31".
|
Postat pe 15.05.2015 22:47:59
|
|
|
Postat pe 16.05.2015 09:32:21